Teoria suna bine:
“Taxa verde (sau timbrul verde) are drept scop asigurarea de fonduri necesare colectarii, recuperarii si reciclarii deseurilor de echipamente electrice si electronice (DEEE) si a materialelor componente, precum si gestionarii componentelor toxice si periculoase pentru om si mediu. De la data introducerii sale- 31 aprilie 2007, comerciantii de astfel de produse vor trebui sa colecteze de la cumparatori aparatele vechi, in vederea reciclarii lor.
In prezent, pe piata romaneasca exista trei asociatii care se ocupa cu colectarea si reciclarea electronicelor si electrocasnicelor. Asociatia Ecotic gestioneaza produsele gri (IT), Ceced este responsabila de gestionarea produselor albe si maro (frigidere, aragaze, aspiratoare), iar ELC se ocupa de echipamentele de iluminat.
Elena Dumitru, director al Direcţiei Deşeuri din cadrul Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile: Prin această taxă verde, timbru verde, taxa vizibilă automat se acoperă costul de reciclare şi în momentul în care mie mi s-a stricat aparatul sau nu mai vreau să-l folosesc îl duc la centrul de colectare, gratuit – se preia gratuit. Se poate prelua şi la magazin.”
Frumos si civilizat.
Mai mult, daca iti vine ideea sa-l abandonezi la pubela, poti fi sanctionat:
“Cuantumul pentru persoane fizice este între 500 şi 1.000 de RON, iar pentru persoanele juridice între 2.500 şi 5.000 de RON.”
In practica, insa, se poate intampla asa:
Cumperi un frigider nou (de la unul din magazinele Domo din Timisoara) dupa ce te-ai informat cum sta treaba : “Sigur ca da, noi va ridicam frigiderul vechi, cand il livram pe cel nou”. Dai banii si astepti linistit. Masina Domo trage in fata blocului, ti se aduce gratuit produsul si….angajatul vrea sa plece! Stai putin! Si cu frigiderul asta cum ramane?
-Pai nu il ridic eu!
Sun inca o data la magazin, angajatul de la capatul firului imi confirma: “Da, vi-l ridica colegul”.Se incinge o scurta discutie intre cei doi profesionisti Domo, pe telefonul meu. Invinge primul, “O sa vina cineva sa vi-l ia”.
Raman uimita inca vreo 3 secunde dupa plecarea lui, pun din nou mana pe telefon. “Cand?”, cat trebuie sa mai stau in asteptare, intr-o zi de lucru obisnuita? “Venim, venim”.
Intre timp, angajatul cu livrarea il suna pe prietenul meu, pe numarul de telefon scris pe formularul de comanda. “auzi, domne, si ia nu mai face presing la firma, ca nu vine nimeni!!!”. …”ce sa suni la OPC? fii, domne, serios, mai dai tu bani si acolo” ???
Si uite-asa, a mai trecut o zi din viata. Mai pe seara, sunt apelata pe telefonul meu, de la magazin. “Ne cerem scuze, in seara asta masina nu mai poate trece pe la dvs, maine cu siguranta…bla,bla, bla”
Si iata-ma azi, in asteptare. Vreau sa-l revad pe angajatul Domo care nu suporta, domne, presingul. I-am pregatit un cartonas rosu pentru profesionalism.
Lasand indignarea la o parte, citeam recent intr-un ziar o pagina dedicata protectiei consumatorilor. Campania se numeste ” O 9 atitudine”, dar din cate vad eu, atitudinea trebuie sa vina din partea noastra, a umililor si nepriceputilor consumatori, care stam cu capul plecat in fata functionarilor, soferilor, colectorilor de deseuri…